If you could love me sincerely...

Here's another song that I wrote today:

If you could love me sincerely
Then I wouldn't have to say this
And if you know just how it is
Then you could give me one last chance

Going back to the days we used to be together
Remember the moments that could've last forever
And something reminds me of the day that we first met
When I saw that beautiful look in your eyes

Cause the moment I first saw you I realized
That nothing could've ever keep us apart
Because I knew that I love you
You were everything I ever wanted in my life

If you could love me sincerely
Then I wouldn't have to say this
And if you know just how it is
Then you could give me one last chance

It was so hard, to try to reach to your heart
I realized it's just a dream and I forgot
I need to be myself and do it from the start
Being with you, girl, that's all I want

Then I came by you and we talked
I didn't thought it could go wrong
And then we went out in the park
We had the best time of our life

If you could love me sincerely
Then I wouldn't have to say this
And if you know just how it is
Then you could give me one last chance

Next day at school, it was like nothing ever happened
I acted like I didn't cared
And then you came to me and kissed me
Then said you want me by your side

And we were so happy together
But then I found out something bad
You cheated on me, I found out
I never thought I'll be so mad

If you could love me sincerely
Then I wouldn't have to say this
And if you know just how it is
Then you could give me one last chance

Now here I am, I think my story never ends
And I don't know, what made me do this from the start
I was a fool to think that you could be the one
I'm just not sure if that was really me

And now it seems, that there are many other girls
And there are many other chances
I know it's never too late to give it a try
Cause everyone deserves to find some love

If you could love me sincerely
Then I wouldn't have to say this
And if you know just how it is
Then you could give me one last chance

You know these times are really hard
And you might want to give up
There's something you can do about it
Remember to keep your faith alive

Glee

Ultimele zile mi-am petrecut timpul urmărind episoade dintr-un serial tv american numit Glee, în care este vorba despre un profesor de spaniolă dintr-un liceu care preia conducerea unui club al liceului numit Glee Club (un grup de adolescenţi care cântă şi dansează şi dau spectacole în cadrul anumitor competiţii), cu speranţa de a-l readuce la gloria de dinainte... Vă recomand acest serial tv celor care sunt interesaţi de muzică sau care au timp pentru asta ;) Mai jos este una din melodiile din acest serial:

O leapşă indiscretă

Astăzi am fost surprins să aflu că am fost provocat la o leapşă interesantă de către Laciu Georgiana-Andreea, una dintre blogaritele a cărui blog m-a fascinat foarte mult datorită postărilor interesante şi pe care aş dori să le puteţi citi şi voi: http://spiritnocturn.wordpress.com/

Pentru că nu e frumos să refuz o asemenea invitaţie de leapşă am decis să răspund următoarelor întrebări:

1.Ai o poreclă?
Da.Porecla mea cunoscută de aproape toţi colegii şi persoanele care mă cunosc este Gily, o poreclă rezultată de la numele meu adevărat, şi anume Virgil, dar pe care o prefer cu plăcere şi mă face să mă simt mai special...

2.Unde locuieşti?
Momentan locuiesc în Bucureşti şi sunt destul de mulţumit de acest lucru

3.Ce înălţime ai?
Ultima dată când m-am măsurat aveam în jur de 1,74

4.Ai o zi onomastică?
Nu. Fac parte din persoanele ce nu au avut norocul să aibă parte de o asemenea zi onomastică :)

5.Cu ce te ocupi?
Datorită vârstei nu lucrez încă în vreun anumit domeniu... Pot să spun că am ca ocupaţie blogaritul, un lucru ce îmi face foarte multă plăcere şi în timpul liber îmi place să dansez, să cânt şi să-mi petrec timpul liber cu prietenii ca orice adolescent.

6.Ai fraţi sau surori?
Da. Am un frate de 12 ani pe nume Paul.

7.Limba maternă?
Limba română

8.Limbi vorbite?
Engleza cât se poate de bine... Franceza aşa şi aşa şi mai ştiu câteva cuvinte în Japoneză. Nu pot spune că m-a pasionat vreodată să învăţ prea multe limbi străine. Sunt mulţumit de situaţia mea actuală.

9.Colecţii?
Nu obişnuiesc să colecţionez lucruri... Şi când mă ocup de aşa ceva nu îmi duc treaba la bun sfârşit :)

10.Număr la pantofi?
Port 40 sau 41 :) Depinde de pantofi...

11.Şcoli absolvite?
Am terminat şcoala nr.52 "Iancului". Momentan sunt elev în clasa a IXa la Colegiul Naţional "Matei Basarab" din Bucureşti...

12.Materia preferată?
Am mai multe materii preferate printre care matematica, logica, informatica, limba engleză, sportul şi restul materiilor dar mai puţin ;)

13.Ce hobby-uri ai?
Hobby-urile mele sunt: muzica, desenul, dansul, scrisul, filmele bune, plimbările în parc şi multe altele...

14.Bani de buzunar?
Pot spune că ştiu bine cum să-mi gestionez banii de buzunar şi nu obişnuiesc să cheltui banii când ştiu că nu am nevoie de anumite lucruri...

15.Dorinţă?
Îmi doresc ca viaţa mea să fie exact cum este acum şi că oricine să se poate bucura de momentele trăite alături de mine...

16.Vise?
Foarte multe, dar încă mă pun pe gânduri anumite întrebări...

17.Număr norocos?
Aici am mai multe: 2,5,7,12

18.Ai vrea să revezi...
Aş vrea să-i revăd pe foştii mei colegi de clasă din şcoala generală, pe doamna dirigintă şi nu în ultimul rând aş vrea să revăd fericirea ce a fost mai demult pe chipurile oamenilor şi o lume în care să existe pace şi înţelegere, dar probabil cer prea mult...

19.Ai animale de casă?
Nu am animale de casă dar aş dori să am...

20.Sentimentul cel mai preţuit?
Sinceritatea, Iubirea, Fericirea, Înţelegerea, Puterea de a ierta

21.Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţă?
Prima zi de liceu a fost o zi cu totul şi cu totul specială, deoarece am întâlnit nişte colegi cu care cu greu mă voi putea despărţi în anii ce urmează...

Şi leapşa merge către Andrei si Yuuki

I know it's been so long

I know it's been so long
So here's another song
It might be the beginning
Of a song for me and you

Maybe I'm not a singer
But I believe in you
Maybe it's not enough
I don't know what to do

I know I'm just a dancer
But I can sing for you
Give me one last answer
Cause I wanna be with you

And if you have a problem
Or sadness in your soul
You know I'm gonna be there
To bring happiness to you

Stau singur şi mă gândesc...

Stau singur şi mă gândesc
Timpul trece fără sens
Cum oare să te găsesc?
Cuvintele-s fără-nţeles

Ce mai pot face acum
Când sunt la margine de drum,
S-aştept eu oare un răspuns,
La timpul ce acum s-a scurs?

Ştiu sigur că voi regreta
Aceste clipe-n lipsa ta
Dar sunt un simplu călător
Voi încerca să fiu mai răbdător

Adesea cred că mă grăbesc
Când spun că sincer te iubesc
Se poate ca eu să fi greşit
Însă drumul nu s-a sfârşit

Mai are vreun rost sa scriu?

Ultimele zile au fost pentru mine un fel de semn de întrebare... Fiecare minut al zilei trecea parcă fără nicio idee. Oare asta a fost tot? Simţeam că trebuie să zic ceva şi ştiam cam ce trebuie să zic... Dar pur şi simplu nu-mi găseam cuvintele potrivite. Mă întrebam oare ce s-a întâmplat cu mine... Căutam acele zile când ideile veneau imediat ce începeam să scriu... Dar ceva mă oprea acum. Încercam oare să fac ceva fără să am vreun scop anume? Simţeam că sunt urmărit de lipsa de inspiraţie... O barieră s-a pus parcă în faţa mea, oprindu-mă din drum, dar ştiam bine că nu mă voi opri aici... Trebuia să încerc să mă eliberez de aceste gânduri şi să caut un rost pentru a scrie, să-mi adun ideile şi să am puterea să trec mai departe...

Peace One Day / Pace O Zi

Ziua După Pace este cel mai recent film documentar premiat al fondatorului şi preşedintele organizaţiei Peace One Day, Jeremy Gilley.

Jeremy Gilley a fost un actor înainte de a fonda Pace O zi în 1999. El a devenit deziluzionat de munca sa, dar a înţeles potenţialul de film pentru a afecta în mod pozitiv oamenii şi de a aduce o schimbare în lume. Aşa că atunci când a plecat în această misiune, în 1999, a luat o cameră de filmat cu el. Fiecare călătorie făcută, fiecare ţară vizitată şi orice persoană a întâlnit - el a prins totul pe camera video. Zece ani mai târziu, Ziua După Pace este povestea lui - povestea Pace o zi.


The Day After Peace is the latest award-winning documentary film from Peace One Day founder and chairman Jeremy Gilley.

Jeremy Gilley was an actor before he founded Peace One Day in 1999. He had become disillusioned with his work, but understood the potential of film to positively affect people and create change in the world. So when he set out on his near impossible mission in 1999, he took a camera with him. Every journey made, every country visited and every person met – he got it all on camera. Ten years on, The Day After Peace is his story – the story of Peace One Day.

Egoismul şi indiferenţa...

Egoismul devine un lucru din ce în ce mai accentuat în aceste timpuri, din motivul că fiecare preferă să se gândească mai întâi la binele său, decât la binele altora... De aici apare interesul pentru bani, dorinţa de a acapara cât mai mult, de a te îmbogăţi, dar fără a te gândi şi la cei din jur... În acest stadiu al societăţii, egoismul se remarcă cel mai mult la persoanele bogate, care calcă în picioare demnitatea oamenilor, valorile, devin lipsiţi de respect, indiferenţi faţă de cei din jur şi sunt în stare de orice pentru a te împiedica să duci o viaţă normală şi de la ei mai rar poţi primii susţinere sau înţelegere... Sunt de părere că societatea în care trăim merită o schimbare... Înţelegerea, bunăvoinţa, bunul simţ şi susţinerea vor ajuta la dispariţia egoismului.

Lumea în care trăim este afectată din ce în ce mai mult de indiferenţă... Nimănui nu-i mai pasă de nimic, nimeni nu mai încearcă să facă ceva bun, să ajute pe cineva, să încerce să-i înţeleagă pe cei din jur... Lipsa de speranţă şi depresia ne-au adus în nişte stări în care ne simţim incapabili de a mai face ceva... Oare chiar am ajuns aşa de nepăsători? Oare nu putem să lăsăm egoismul, invidia, ura şi tristeţea deoparte şi să încercăm să fim mai respectuoşi cu cei din jur? Mai avem bunăvoinţa să-i ajutăm şi să-i înţelegem pe cei din jurul nostru sau propriile interese şi lăcomia sunt mult mai importante?

...Chiar nu mai ştiu ce să cred

If love could find a way...

If love could find a way
And hate would go away
Imagine what the world would be
If I could bring a change for you and me

A world that's peacefully
A world for you and me
That's how it should always be
If we could just believe

That wars must come to an end
That hate destroys our souls
That selfishness isn't good at all
That peace is what we recall

Just look into the mirror
And swallow all your pride
Leave hate and envy behind
Try getting control of your mind

And leave the past behind
Try to forgive the one's you hate
Let love and peace inside
Believe that what you do it's right

Pregătiri de plecare...

O zi ca oricare alta... Pierderea timpului cu scopul de a ne bucura de viaţă a fost un adevărat succes... După o zi aşa de obositoare am ajuns în final la partea cea mai grea şi anume pregătirea bagajelor pentru a pleca la munte... Am impresia că această vacanţă de o săptămână este exact ceea ce-mi trebuie, pentru că nimic nu e mai plăcut decât de a petrece o săptămână la munte împreună cu familia, de a te bucura de aerul curat şi de timpul liber pentru a te relaxa şi de a scăpa de praful, stresul şi aglomeraţia din Bucureşti...

Deşi despărţirea de prietenii din Bucureşti pare dificilă, sunt convins că mă pot bucura de aceste zile, că pot renunţa la calculator şi la internet pentru această perioadă minunată... Momentele alături de familie şi rude vor fi de neuitat şi voi încerca să vă ţin la curent cu evenimentele din viaţa mea de îndată ce mă întorc din această vacanţă... Încă o dată vă urez momente cât mai plăcute alături de cei dragi şi o vacanţă plină de împliniri...

1 Aprilie... O zi ca oricare alta?

Ziua a început cât se poate de neplăcut cu greva celor de la RATB, fiind considerată la început un fel de păcăleală de 1 Aprilie. În final s-a dovedit a fi întradevăr o zi cu un început cât se poate de ciudat. Se pare că angajaţii RATB au fost foarte serioşi în ceea ce priveşte această grevă. Cetăţenii Bucureşteni au fost nevoiţi să meargă pe jos sau să recurgă la alte mijloace de transport cum ar fi metroul sau taxiul pentru a ajunge la locul de muncă...

Acest lucru nu m-a afectat foarte tare, deşi am fost nevoit să iau metroul până la liceu ca să aflu după vreo două ore că pot pleca acasă... Da, se pare că vacanţa a venit întradevăr mai devreme...
Apoi am fost să văd filmul "The spy next door" împreună cu fratele meu şi încă o prietenă la ora 16... După film ne-am petrecut restul timpului în parc, unde ne-am distrat cu activităţi precum: să ascultăm muzică, breakdance, streetdance, parkour, leapşa şi alte activităţi neimportante precum statul în mâini, statul în cap...

În concluzie a fost o zi destul de reuşită şi sperăm că mâine va fi mai bine... În rest îmi pare rău că nu am reuşit să postez ceva interesant azi dar pur şi simplu nu am avut timp, inspiraţie şi sincer nu m-am mai distrat aşa de bine de ceva vreme... Aş vrea să urez tuturor celor care îmi citesc blogul un Paşte fericit şi vacanţă plăcută...