Stau, aştept, şi încerc să înţeleg... De ce mai aştept? De ce stau? Nici eu nu ştiu ce vreau... Dacă aş reuşi să înţeleg ce vreau probabil drumul ar fi mult mai greu, dar depăşirea obstacolelor ar fi un adevărat motiv de bucurie... Dar ce pot face în aceste momente grele? Mă uit curios în jur... Nimic nu mai e ce a fost, sau ce mi s-a părut că a fost... Poate aşa a fost mereu, poate au fost şi vremuri mai rele şi clipe mai plăcute însă timpul trece şi amintirile rămân în urmă.. Şi acum stând pe gânduri îmi dau seama că timpul este pentru totdeauna pierdut, şi cu toate acestea mai pot oare schimba ceva? Să schimb ceea ce a trecut nu pot, însă viitorul este încă nescris şi în timp ar mai fi multe de zis. Încă stau şi aştept şi fiecare clipă regret.. Fiecare secundă aş vrea să treacă mai încet...
Zi după zi, privesc cum deveniţi tot mai grăbiţi, tot mai neiertători, tot mai răniţi.. Ceea ce voi nu realizaţi e că uitaţi să mai trăiţi, uitaţi să mai visaţi şi să iubiţi... Dar ceea ce scriu aici nu face nicio diferenţă, sufletul vostru va rămâne plin de indiferenţă, dar dacă totuşi înţelegeţi, uitaţi-vă la voi şi gândiţi-vă de două ori... Şi încă încerc să înţeleg, cuvintele să mi le leg, înainte ca sufletul în tristeţe să mi-l innec...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu