New blog

I have moved to a new blog that I made with a friend, where I write daily poems.. Just thought I should start something different and new...

Just click here to go on my new blog:
Flowing Rhymes

Still on my own...

Day after day, week after week,
I see you and become so weak
Nothing's ever gonna be the same,
I'm starting to think it's just a game

I wonder why I ever thought,
Having a chance to get your heart,
I wonder what was in my head,
Thinking of something I'd never get

Trying to love but yet I'm still alone,
With nothing to do cause you are gone
It might not be the perfect time
But time is never perfect...

Do I still believe in love after all this?
Will I ever see this world in peace?
If only I would ever find my heart,
Back where I left it when it was falling apart

Still loving the ones that love me back,
Just cause they care when I'm so sad..
But behind that, I'm still alone,
Still lost myself, still on my own...

Pro-Dance Agency - The Art of Storytelling

De nedescris... :)

Ce înseamnă dansul si muzica pentru tine?

Dansul şi muzica sunt ingredientele de care ai nevoie pentru a te simţii bine.

Muzica te poate ajuta să te relaxezi, să înţelegi cine eşti, să te înveseleşti când eşti supărat, să te bucuri pentru ceea ce faci şi poate fi un bun ingredient pentru a aduce pace în sufletele oamenilor. Muzica este, pe de altă parte, şi un motiv de ceartă deoarece nu toată lumea preferă acelaşi gen de muzică. Fiecare are gusturile lui când vine vorba de muzică dar important e să respecţi părerile tuturor fără să încerci să-i convingi să asculte ce vrei tu sau ce îţi place ţie. Uneori este bine să asculţi muzica, fără să-i deranjezi pe cei din jur.

Dansul este pentru mine un mod de a exprima ceea ce simt când ascult o anumită melodie, este mişcarea sinceră a ceea ce simţi în acel moment, care uneori poate schimba părerile oamenilor despre tine. Este modul meu unic de a mă simţi liber, şi cu timpul am ajuns să înţeleg că dansul nu are ca scop impresionarea oamenilor, sau că prin dans poţi dovedi că eşti mai bun decât altcineva. Bătăliile dintre dansatori nu sunt făcute pentru a câştiga un premiu sau pentru a dovedi ceva ci pentru a împărtăşi celor ce te privesc ceea ce simţi în timp ce asculţi muzica.

Aş dori să mulţumesc oamenilor ce m-au ajutat să ajung unde sunt aici şi în special coregrafilor şi prietenilor de la şcoala de dans OneBeat Dance Studio din Bucureşti.

Don't stop believing...

You thought it was over?
Well it's just the beggining
I'm never going to give up
Just wait and you'll see...

Incep preselectiile pentru “Romanii au talent”

In aceasta vara ProTV da startul preselectiilor pentru “Romanii au talent”, emisiunea cu un succes rasunator in lumea intreaga. Din 2 iulie, toti cei care vor sa se inscrie la preselectii pot accesa romaniiautalent.ro. Site-ul va contine stiri despre show, filmulete cu cele mai ciudate si extravagante talente din intreaga lume, quizz-uri care vor “masura” talentul. Oricine are un talent al sau, indiferent care ar fi acesta, fie ca e vorba de cantat, dansat, tricotat, facut jonglerii, poate intra pe romaniiautalent.ro si se poate inscrie la preselectii.

De asemenea, nu conteaza meseria pe care o are in viata de zi cu zi, astfel incat accesul la preselectii este deschis tuturor: de la contabili, la bucatari, de la sudori, la economisti, de la profesori la cismari, de la medici la vanzatori, toata lumea este invitata sa se inscrie.

La “Romanii au talent”, cel mai de succes show al momentului, nu exista nici un fel de limita de varsta, tot ceea ce conteaza sunt talentul si dorinta de a-l impartasi tuturor.

Nu exista restrictii nici in ceea ce priveste numarul celor care isi propun sa-si etaleze talentele, astfel incat la preselectii se pot prezenta fie singuri, fie cu clasa, fie cu familia, fie cu prietenii. Profesionisti sau nu, scena este deschisa tuturor celor care vor sa-si implineasca un vis.

Inscrierile se pot face pe site-ul emisiunii (romaniiautalent.ro), dar si direct in locatiile special organizate in orasele in care vor avea loc preselectiile. Timisoara, Cluj, Piatra Neamt, Constanta si Bucuresti vor fi luate cu asalt de toti romanii talentati care isi doresc sa arate lumii ca au si ei ceva de spus.

“Romanii au talent” este formatul de mare succes mondial “Got Talent”, cumparat de ProTv de la FremantleMedia. Emisiunea care a cucerit telespectatori din toata lumea si a revolutionat industria televiziunii in ultimii ani, “Got talent”, va putea fi vazuta in curand, la Pro Tv.

Concursul reuneste mii de talente din diverse domenii care se intrec in fata unui juriu si in fata natiunii pentru afirmare. Fara limita de varsta, oameni talentati din orice domeniu au scena deschisa pentru a se face remarcati in fata tarii. Uneori sublim, alteori ridicol, fiecare are dreptul de a-si exprima talentul de orice fel.

“Got Talent” este unul dintre cele mai de succes formate de televiziune ale anului 2009, depasindu-si propriile recorduri de audienta peste tot in lume. Acest show de televiziune a fost facut in peste 30 de tari ale lumii, printre care si Marea Britanie, Suedia, Grecia, Belgia, Australia, Rusia, Portugalia, Franta, Statele Unite ale Americii, Ucraina, Serbia, India, Armenia, Slovacia, Polonia, Noua Zeelanda, Danemarca, Argentina, Olanda, Norvegia, Spania, Germania, Finlanda, Israel. In 2010 va veni si timpul Romaniei sa arate ca are talente.

Sursa: http://romaniiautalent.ro/

Dancing dream...

Walking on the scene
Where I wanted to be
Never thought that you'll be
Standing right next to me

I've been dreaming this moment
More than you could believe
But never ever thought
It would be like this

So take my hand, you will see
We're going to dance baby
So don't be afraid, I am here
I'm never gonna let you go

And we're dancing around
Step by step, round and round
Spinning like we're losing control
And I'm never gonna let you go

Untill the end of the day
I'll be holding your hand
Leading you in my world,
A world where you'll dance with me

So come and you'll see
Step by step, I believe
This dance is a dream
Don't leave me here...

Câteva poze...

Rain

Gând rătăcitor...

Fac un pas şi încă un pas
Şi mă întreb unde-am ajuns
Mă uit în jur şi caut un răspuns
Dar nimeni nu mă poate auzi

Şi totuşi nu sunt prea departe
Dar gându-mi rătăceşte-n noapte,
Încerc să-mi amintesc unde eram
Unde-am ajuns şi ce vroiam

Caut cuvintele lăsate-n urmă,
Dar nu e nicio rimă ştearsă
Mă dau doi paşi în spate
Şi chipul mi se luminează

Ştiu unde sunt, fără-ndoiala
Dar încă nu ştiu ce m-aşteaptă
Poate părea neaşteptat
Dar am ajuns de unde-am plecat

Chiar dacă...

Chiar dacă crezi că s-a terminat
Şi crezi că totul e uitat
Te rog să nu fi supărat
Căci totuşi tu ai încercat

Chiar dacă tu n-ai mai vorbi
Cuvintele nu vor muri
Căci ce e scris rămâne scris
Şi îţi vei aminti ce-am zis

Gânduri rătăcite ce vor să fie găsite...

Stau, aştept, şi încerc să înţeleg... De ce mai aştept? De ce stau? Nici eu nu ştiu ce vreau... Dacă aş reuşi să înţeleg ce vreau probabil drumul ar fi mult mai greu, dar depăşirea obstacolelor ar fi un adevărat motiv de bucurie... Dar ce pot face în aceste momente grele? Mă uit curios în jur... Nimic nu mai e ce a fost, sau ce mi s-a părut că a fost... Poate aşa a fost mereu, poate au fost şi vremuri mai rele şi clipe mai plăcute însă timpul trece şi amintirile rămân în urmă.. Şi acum stând pe gânduri îmi dau seama că timpul este pentru totdeauna pierdut, şi cu toate acestea mai pot oare schimba ceva? Să schimb ceea ce a trecut nu pot, însă viitorul este încă nescris şi în timp ar mai fi multe de zis. Încă stau şi aştept şi fiecare clipă regret.. Fiecare secundă aş vrea să treacă mai încet...
Zi după zi, privesc cum deveniţi tot mai grăbiţi, tot mai neiertători, tot mai răniţi.. Ceea ce voi nu realizaţi e că uitaţi să mai trăiţi, uitaţi să mai visaţi şi să iubiţi... Dar ceea ce scriu aici nu face nicio diferenţă, sufletul vostru va rămâne plin de indiferenţă, dar dacă totuşi înţelegeţi, uitaţi-vă la voi şi gândiţi-vă de două ori... Şi încă încerc să înţeleg, cuvintele să mi le leg, înainte ca sufletul în tristeţe să mi-l innec...

The way I feel right now...

Because I'm dancing...

It was that one day
That my dream came true
It's so incredible
I don't know what to do

Because I'm dancing,
But I don't know why
It's unbelievable
To think I can fly

Come dance with me
Girl, you will see
I'm never gonna stop
You can count on me

Because I'm dancing
But I don't know why
It's unbelievable
To think I can fly

Something tells me
My feet will never stop
I feel the music
It's beating in my heart

Because I'm dancing
But I don't know why
It's unbelievable
To think I can fly

Because I'm dancing
Don't try to stop me
It's in my heart
And now I'm smiling

If you could love me sincerely...

Here's another song that I wrote today:

If you could love me sincerely
Then I wouldn't have to say this
And if you know just how it is
Then you could give me one last chance

Going back to the days we used to be together
Remember the moments that could've last forever
And something reminds me of the day that we first met
When I saw that beautiful look in your eyes

Cause the moment I first saw you I realized
That nothing could've ever keep us apart
Because I knew that I love you
You were everything I ever wanted in my life

If you could love me sincerely
Then I wouldn't have to say this
And if you know just how it is
Then you could give me one last chance

It was so hard, to try to reach to your heart
I realized it's just a dream and I forgot
I need to be myself and do it from the start
Being with you, girl, that's all I want

Then I came by you and we talked
I didn't thought it could go wrong
And then we went out in the park
We had the best time of our life

If you could love me sincerely
Then I wouldn't have to say this
And if you know just how it is
Then you could give me one last chance

Next day at school, it was like nothing ever happened
I acted like I didn't cared
And then you came to me and kissed me
Then said you want me by your side

And we were so happy together
But then I found out something bad
You cheated on me, I found out
I never thought I'll be so mad

If you could love me sincerely
Then I wouldn't have to say this
And if you know just how it is
Then you could give me one last chance

Now here I am, I think my story never ends
And I don't know, what made me do this from the start
I was a fool to think that you could be the one
I'm just not sure if that was really me

And now it seems, that there are many other girls
And there are many other chances
I know it's never too late to give it a try
Cause everyone deserves to find some love

If you could love me sincerely
Then I wouldn't have to say this
And if you know just how it is
Then you could give me one last chance

You know these times are really hard
And you might want to give up
There's something you can do about it
Remember to keep your faith alive

Glee

Ultimele zile mi-am petrecut timpul urmărind episoade dintr-un serial tv american numit Glee, în care este vorba despre un profesor de spaniolă dintr-un liceu care preia conducerea unui club al liceului numit Glee Club (un grup de adolescenţi care cântă şi dansează şi dau spectacole în cadrul anumitor competiţii), cu speranţa de a-l readuce la gloria de dinainte... Vă recomand acest serial tv celor care sunt interesaţi de muzică sau care au timp pentru asta ;) Mai jos este una din melodiile din acest serial:

O leapşă indiscretă

Astăzi am fost surprins să aflu că am fost provocat la o leapşă interesantă de către Laciu Georgiana-Andreea, una dintre blogaritele a cărui blog m-a fascinat foarte mult datorită postărilor interesante şi pe care aş dori să le puteţi citi şi voi: http://spiritnocturn.wordpress.com/

Pentru că nu e frumos să refuz o asemenea invitaţie de leapşă am decis să răspund următoarelor întrebări:

1.Ai o poreclă?
Da.Porecla mea cunoscută de aproape toţi colegii şi persoanele care mă cunosc este Gily, o poreclă rezultată de la numele meu adevărat, şi anume Virgil, dar pe care o prefer cu plăcere şi mă face să mă simt mai special...

2.Unde locuieşti?
Momentan locuiesc în Bucureşti şi sunt destul de mulţumit de acest lucru

3.Ce înălţime ai?
Ultima dată când m-am măsurat aveam în jur de 1,74

4.Ai o zi onomastică?
Nu. Fac parte din persoanele ce nu au avut norocul să aibă parte de o asemenea zi onomastică :)

5.Cu ce te ocupi?
Datorită vârstei nu lucrez încă în vreun anumit domeniu... Pot să spun că am ca ocupaţie blogaritul, un lucru ce îmi face foarte multă plăcere şi în timpul liber îmi place să dansez, să cânt şi să-mi petrec timpul liber cu prietenii ca orice adolescent.

6.Ai fraţi sau surori?
Da. Am un frate de 12 ani pe nume Paul.

7.Limba maternă?
Limba română

8.Limbi vorbite?
Engleza cât se poate de bine... Franceza aşa şi aşa şi mai ştiu câteva cuvinte în Japoneză. Nu pot spune că m-a pasionat vreodată să învăţ prea multe limbi străine. Sunt mulţumit de situaţia mea actuală.

9.Colecţii?
Nu obişnuiesc să colecţionez lucruri... Şi când mă ocup de aşa ceva nu îmi duc treaba la bun sfârşit :)

10.Număr la pantofi?
Port 40 sau 41 :) Depinde de pantofi...

11.Şcoli absolvite?
Am terminat şcoala nr.52 "Iancului". Momentan sunt elev în clasa a IXa la Colegiul Naţional "Matei Basarab" din Bucureşti...

12.Materia preferată?
Am mai multe materii preferate printre care matematica, logica, informatica, limba engleză, sportul şi restul materiilor dar mai puţin ;)

13.Ce hobby-uri ai?
Hobby-urile mele sunt: muzica, desenul, dansul, scrisul, filmele bune, plimbările în parc şi multe altele...

14.Bani de buzunar?
Pot spune că ştiu bine cum să-mi gestionez banii de buzunar şi nu obişnuiesc să cheltui banii când ştiu că nu am nevoie de anumite lucruri...

15.Dorinţă?
Îmi doresc ca viaţa mea să fie exact cum este acum şi că oricine să se poate bucura de momentele trăite alături de mine...

16.Vise?
Foarte multe, dar încă mă pun pe gânduri anumite întrebări...

17.Număr norocos?
Aici am mai multe: 2,5,7,12

18.Ai vrea să revezi...
Aş vrea să-i revăd pe foştii mei colegi de clasă din şcoala generală, pe doamna dirigintă şi nu în ultimul rând aş vrea să revăd fericirea ce a fost mai demult pe chipurile oamenilor şi o lume în care să existe pace şi înţelegere, dar probabil cer prea mult...

19.Ai animale de casă?
Nu am animale de casă dar aş dori să am...

20.Sentimentul cel mai preţuit?
Sinceritatea, Iubirea, Fericirea, Înţelegerea, Puterea de a ierta

21.Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţă?
Prima zi de liceu a fost o zi cu totul şi cu totul specială, deoarece am întâlnit nişte colegi cu care cu greu mă voi putea despărţi în anii ce urmează...

Şi leapşa merge către Andrei si Yuuki

I know it's been so long

I know it's been so long
So here's another song
It might be the beginning
Of a song for me and you

Maybe I'm not a singer
But I believe in you
Maybe it's not enough
I don't know what to do

I know I'm just a dancer
But I can sing for you
Give me one last answer
Cause I wanna be with you

And if you have a problem
Or sadness in your soul
You know I'm gonna be there
To bring happiness to you

Stau singur şi mă gândesc...

Stau singur şi mă gândesc
Timpul trece fără sens
Cum oare să te găsesc?
Cuvintele-s fără-nţeles

Ce mai pot face acum
Când sunt la margine de drum,
S-aştept eu oare un răspuns,
La timpul ce acum s-a scurs?

Ştiu sigur că voi regreta
Aceste clipe-n lipsa ta
Dar sunt un simplu călător
Voi încerca să fiu mai răbdător

Adesea cred că mă grăbesc
Când spun că sincer te iubesc
Se poate ca eu să fi greşit
Însă drumul nu s-a sfârşit

Mai are vreun rost sa scriu?

Ultimele zile au fost pentru mine un fel de semn de întrebare... Fiecare minut al zilei trecea parcă fără nicio idee. Oare asta a fost tot? Simţeam că trebuie să zic ceva şi ştiam cam ce trebuie să zic... Dar pur şi simplu nu-mi găseam cuvintele potrivite. Mă întrebam oare ce s-a întâmplat cu mine... Căutam acele zile când ideile veneau imediat ce începeam să scriu... Dar ceva mă oprea acum. Încercam oare să fac ceva fără să am vreun scop anume? Simţeam că sunt urmărit de lipsa de inspiraţie... O barieră s-a pus parcă în faţa mea, oprindu-mă din drum, dar ştiam bine că nu mă voi opri aici... Trebuia să încerc să mă eliberez de aceste gânduri şi să caut un rost pentru a scrie, să-mi adun ideile şi să am puterea să trec mai departe...

Peace One Day / Pace O Zi

Ziua După Pace este cel mai recent film documentar premiat al fondatorului şi preşedintele organizaţiei Peace One Day, Jeremy Gilley.

Jeremy Gilley a fost un actor înainte de a fonda Pace O zi în 1999. El a devenit deziluzionat de munca sa, dar a înţeles potenţialul de film pentru a afecta în mod pozitiv oamenii şi de a aduce o schimbare în lume. Aşa că atunci când a plecat în această misiune, în 1999, a luat o cameră de filmat cu el. Fiecare călătorie făcută, fiecare ţară vizitată şi orice persoană a întâlnit - el a prins totul pe camera video. Zece ani mai târziu, Ziua După Pace este povestea lui - povestea Pace o zi.


The Day After Peace is the latest award-winning documentary film from Peace One Day founder and chairman Jeremy Gilley.

Jeremy Gilley was an actor before he founded Peace One Day in 1999. He had become disillusioned with his work, but understood the potential of film to positively affect people and create change in the world. So when he set out on his near impossible mission in 1999, he took a camera with him. Every journey made, every country visited and every person met – he got it all on camera. Ten years on, The Day After Peace is his story – the story of Peace One Day.

Egoismul şi indiferenţa...

Egoismul devine un lucru din ce în ce mai accentuat în aceste timpuri, din motivul că fiecare preferă să se gândească mai întâi la binele său, decât la binele altora... De aici apare interesul pentru bani, dorinţa de a acapara cât mai mult, de a te îmbogăţi, dar fără a te gândi şi la cei din jur... În acest stadiu al societăţii, egoismul se remarcă cel mai mult la persoanele bogate, care calcă în picioare demnitatea oamenilor, valorile, devin lipsiţi de respect, indiferenţi faţă de cei din jur şi sunt în stare de orice pentru a te împiedica să duci o viaţă normală şi de la ei mai rar poţi primii susţinere sau înţelegere... Sunt de părere că societatea în care trăim merită o schimbare... Înţelegerea, bunăvoinţa, bunul simţ şi susţinerea vor ajuta la dispariţia egoismului.

Lumea în care trăim este afectată din ce în ce mai mult de indiferenţă... Nimănui nu-i mai pasă de nimic, nimeni nu mai încearcă să facă ceva bun, să ajute pe cineva, să încerce să-i înţeleagă pe cei din jur... Lipsa de speranţă şi depresia ne-au adus în nişte stări în care ne simţim incapabili de a mai face ceva... Oare chiar am ajuns aşa de nepăsători? Oare nu putem să lăsăm egoismul, invidia, ura şi tristeţea deoparte şi să încercăm să fim mai respectuoşi cu cei din jur? Mai avem bunăvoinţa să-i ajutăm şi să-i înţelegem pe cei din jurul nostru sau propriile interese şi lăcomia sunt mult mai importante?

...Chiar nu mai ştiu ce să cred

If love could find a way...

If love could find a way
And hate would go away
Imagine what the world would be
If I could bring a change for you and me

A world that's peacefully
A world for you and me
That's how it should always be
If we could just believe

That wars must come to an end
That hate destroys our souls
That selfishness isn't good at all
That peace is what we recall

Just look into the mirror
And swallow all your pride
Leave hate and envy behind
Try getting control of your mind

And leave the past behind
Try to forgive the one's you hate
Let love and peace inside
Believe that what you do it's right

Pregătiri de plecare...

O zi ca oricare alta... Pierderea timpului cu scopul de a ne bucura de viaţă a fost un adevărat succes... După o zi aşa de obositoare am ajuns în final la partea cea mai grea şi anume pregătirea bagajelor pentru a pleca la munte... Am impresia că această vacanţă de o săptămână este exact ceea ce-mi trebuie, pentru că nimic nu e mai plăcut decât de a petrece o săptămână la munte împreună cu familia, de a te bucura de aerul curat şi de timpul liber pentru a te relaxa şi de a scăpa de praful, stresul şi aglomeraţia din Bucureşti...

Deşi despărţirea de prietenii din Bucureşti pare dificilă, sunt convins că mă pot bucura de aceste zile, că pot renunţa la calculator şi la internet pentru această perioadă minunată... Momentele alături de familie şi rude vor fi de neuitat şi voi încerca să vă ţin la curent cu evenimentele din viaţa mea de îndată ce mă întorc din această vacanţă... Încă o dată vă urez momente cât mai plăcute alături de cei dragi şi o vacanţă plină de împliniri...

1 Aprilie... O zi ca oricare alta?

Ziua a început cât se poate de neplăcut cu greva celor de la RATB, fiind considerată la început un fel de păcăleală de 1 Aprilie. În final s-a dovedit a fi întradevăr o zi cu un început cât se poate de ciudat. Se pare că angajaţii RATB au fost foarte serioşi în ceea ce priveşte această grevă. Cetăţenii Bucureşteni au fost nevoiţi să meargă pe jos sau să recurgă la alte mijloace de transport cum ar fi metroul sau taxiul pentru a ajunge la locul de muncă...

Acest lucru nu m-a afectat foarte tare, deşi am fost nevoit să iau metroul până la liceu ca să aflu după vreo două ore că pot pleca acasă... Da, se pare că vacanţa a venit întradevăr mai devreme...
Apoi am fost să văd filmul "The spy next door" împreună cu fratele meu şi încă o prietenă la ora 16... După film ne-am petrecut restul timpului în parc, unde ne-am distrat cu activităţi precum: să ascultăm muzică, breakdance, streetdance, parkour, leapşa şi alte activităţi neimportante precum statul în mâini, statul în cap...

În concluzie a fost o zi destul de reuşită şi sperăm că mâine va fi mai bine... În rest îmi pare rău că nu am reuşit să postez ceva interesant azi dar pur şi simplu nu am avut timp, inspiraţie şi sincer nu m-am mai distrat aşa de bine de ceva vreme... Aş vrea să urez tuturor celor care îmi citesc blogul un Paşte fericit şi vacanţă plăcută...

Un alt cântec minunat... / Another lovely song...

În căutarea iubirii... /Searching for love...

But love is just too hard to find
I gotta keep my faith alive
And hope that some day I might
Find that one I'm looking for

Love in a world that's almost death
Like searching for water in desert
How can I try to change this?
I gotta keep my faith alive

Now search into your heart
Is it love really so far?
Say that you want me, say that you love me
Say that nothing can keep us apart

Everyone needs it
Everyone wants it
It's love, love, love
That keeps us together

Războaiele şi moartea...

Oare războaiele au vreun rost? O întrebare ce ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei ce luptă în aceste războaie pentru puterea economică, pentru teritorii şi nu se gândesc la oamenii nevinovaţi ce mor din cauza acestor catastrofe... Oare are vreun sens acest lucru, oare nu putem rezolva astfel de dispute pe cale amiabilă? O situaţie ce accentuează ideea de război este aceea în care copii sunt antrenaţi de mici să ia parte la război, sunt învăţaţi cu violenţa şi puşi să lupte împotriva voinţei lor, cu riscul de a fi ucişi sau răniţi... Oare nu mai există nicio speranţă să putem uita trecutul, să încercăm să renunţăm la ideea de război, la violenţă şi la toate lucrurile ce aduc ură şi neînţelegere în această lume?

Oare moartea a devenit un lucru aşa de neînsemnat pentru oameni? Cu ce au greşit oare acei oameni nevinovaţi? De ce dorinţa de putere este aşa de mare? De ce nu ne putem mulţumi cu ce avem? De ce nu încercăm să schimbăm ceva?

Invidia şi ura...

Există adesea momente când oamenii vor cu orice preţ să nu îţi îndeplineşti scopul... Caută numeroase căi de a te împiedica să devii mai bun ca ei... Devin invidioşi, iar cu timpul ajung să te urască... De ce nu putem să acceptăm ideea că unii oameni sunt pur şi simplu mai buni şi că fiecare este mai bun într-un anumit domeniu? Există posibilitatea să devenim mai buni prin a muncii mai mult, a ne pregătii mai mult, ci nu prin a-i trage pe alţii în jos prin înjosirea acestora sau prin distrugerea speranţelor lor... Putem încerca să-i încurajăm, să-i susţinem, să cerem ajutorul celor din jur, acest lucru fiind valabil şi pentru cei mai buni şi pentru cei mai puţini buni... Odată ajunşi într-o funcţie importantă sau o poziţie mai bună în societate nu ar trebui să uităm de prietenii care ne-au susţinut şi de oamenii ce ne-au ajutat să ajungem aşa de departe... În concluzie invidia şi ura de care dăm dovadă nu îşi au rostul în această lume... Trebuie să încercăm să cooperăm, să ne susţinem reciproc, căci numai aşa putem ajunge să trăim în pace...

Timpul...

Timpul nu este niciodată de partea noastră, iar faptul că ne dorim să treacă mai repede sau mai încet nu ne ajută la nimic... Trebuie să încercăm să ne trăim viaţa cât mai avem timp, deoarece odată cu trecerea timpului ne gândim la orele pierdute fără folos în faţa televizorului, a calculatorului... şi realizăm că nu există nicio posibilitate de a putea schimba trecutul, sau de a face timpul să stea în loc... Trecutul este ceva ce regretăm mai târziu, sau de care ne amintim cu nostalgie odată cu trecerea timpului... Însă nu are rost să trăim gândindu-ne la trecut, trebuie să încercăm să ne concentrăm asupra prezentului, să folosim timpul pentru a ne îndeplini dorinţele şi să încercăm să credem că timpul nu este în totalitate pierdut şi că încă mai avem şansa să facem ceva.

Scopul acestui blog...

Am început să scriu pe acest blog în urmă cu 4 zile... La început nu credeam că voi fi în stare să scriu ceva interesant şi am început cu o postare în care îmi exprimam întrebările faţă de lumea în care trăim şi încercam să aflu cumva nişte răspunsuri... În aceeaşi zi am postat şi primul meu cântec în limba engleză.

A doua zi am început cu o postare a gândurilor care plutesc în mintea mea, cu scopul de a încerca să-mi adun gândurile pentru a realiza ceva bun şi a aduce o schimbare...

În cea de-a treia zi, simţindu-mă cam singuratic şi deprimat, m-am întâlnit cu un bun prieten în drum spre casă, mi-am recăpătat încrederea şi în aceeaşi seară am realizat o postare referitoare la importanţa prieteniei...

A patra zi a fost pentru mine un val de inspiraţie, ca rezultat al ultimelor zile în care am încercat să reflectez asupra gândurilor şi sentimentelor mele, postările venind una după alta de la sine:
"Sinceritatea şi puterea de a ierta", "Răbdarea..." si "Adevărul contează..."

Am simţit însă că lucrurile nu s-au oprit aici, aşa că ascultând o melodie de dimineaţa am continuat cu o postare despre întrebarea care îmi venea tot mai des în minte şi anume:
"Unde este iubirea?"

Ca o încheiere a acestei zile aş dori să spun că vă mulţumesc tuturor cititorilor mei şi sper că postările mele v-au inspirat în vreun fel şi că veţi continua să citiţi ce voi scrie în zilele ce urmează... Aştept comentariile, părerile, sugestiile şi propunerile dumneavoastră.

Cu toată sinceritatea, Gily...

Unde este iubirea? / Where is the love?

O întrebare ce mă frământă din ce în ce mai mult... Unde este iubirea?
Ce se întamplă cu oamenii din zilele noastre? De ce sunt atraşi numai de lucrurile care aduc ură?

Trebuie sa încercăm să iubim, să avem control asupra gândurilor noastre, să lăsăm sufletul să zboare şi să se îndrepte spre iubire... Zi de zi oameni mor din cauza războaielor, a violenţei, din cauza absenţei iubirii din viaţa lor... Şi ne punem din nou aceeaşi întrebare: Unde este iubirea?

Nimic nu mai este la fel, lumea se află într-o continuă schimbare în rău, fiecare zi devine lipsită de speranţă... Dacă iubirea şi pacea sunt atât de puternice, de ce nu putem să ne schimbăm? De ce nu putem accepta că ura şi dispreţul de care dăm dovadă nu ajută la nimic? Oamenii devin din ce în ce mai nepăsători, urmeaza căi greşite, nu se mai respectă între ei... Războaie şi violenţă la orice pas, dar motive ascunse... Încearcă să cunoşti adevărul pentru a descoperi iubirea...

Majoritatea oamenilor se gândesc numai la bani... Egoismul ne-a dus pe o cale greşită... Ce s-a întâmplat cu valorile umanităţii? Ce s-a întamplat cu corectitudinea şi egalitatea în şanse? Lipsa de înţelegere ne depărtează de unitate... Trebuie să încerc să-mi păstrez încrederea până iubirea este găsită… Şi întreabă-te: Unde este iubirea?

Adevărul contează...

De ce oare preferăm să minţim decât să spunem adevărul? Oare minciuna este modul în care preferăm să nu acceptăm adevărul? De ce nu putem fi sinceri cu noi înşine măcar în această privinţă? Prin faptul că renunţăm să spunem adevărul, dăm dovadă de teamă, îndoială, iar oamenii nu pot avea încredere în noi...

De ce nu putem încerca să arătăm lumii adevărata noastră faţă, de ce preferăm să ne învăluim în mistere, să ţinem secrete, iar apoi să regretăm... Cu toate aceste încercări de a ne ascunde, adevărul iese la iveală în cele din urmă, şi fie că vrem sau nu, trebuie să acceptăm acest lucru...

Adevărul poate durea câteodată, dar trebuie să avem puterea să-l acceptăm şi să trecem mai departe, pentru că a trăi în minciună nu ne ajută cu nimic... Trebuie să avem curajul să spunem că adevărul este tot ce contează...

Răbdarea...

Trăim într-o lume din ce în ce mai agitată, neliniştită, şi căutăm să găsim o cale să ne descurcăm în această situaţie. Sunt de parere că răbdarea este o calitate pe care nu toţi putem să o avem, sau pe care n-o putem controla atât cât am dori. Răbdarea este o calitate ce ne poate ajuta să trecem peste anumite situaţii, fiind una dintre calităţile necesare spre a reuşi în viaţă.

Răbdarea nu este totuşi un lucru uşor de înţeles... Cine reuşeşte să înţeleagă sensul răbdării, poate alunga mânia si prejudecăţile, poate corecta defectele, poate înţelege şi ajuta la suportarea defectelor altora şi poate deveni leac pentru multe rele.

Dacă de fel eşti o persoană răbdătoare atunci poţi rezolva orice problemă în care te aflii. Rezolvi cu calm fiecare ocazie în care lucrurile nu stau tocmai cum ar trebui. Dar dacă se întâmplă să nu fii o persoană tocmai calmă sau nu poţi avea răbdare cu nimic şi nimeni, atunci ce poţi face? Te aflii în situaţia în care te gândeşti cum poţi să fii o persoană mai răbdătoare... Acest lucru nu depinde de altcineva, ci de o auto-educare în urma căreia să reuşeşti să dobândeşti răbdarea şi să te gândeşti dacă această calitate te poate ajuta să te descurci mai bine in ceea ce faci...

Sinceritatea şi puterea de a ierta

Sinceritatea… Un lucru din ce în ce mai rar în zilele noastre. Mulţi oameni au concepţia că ai mai mult de pierdut dacă eşti sincer, că e o aberaţie, însă sinceritatea poate căpăta o însemnătate cu mult mai importantă atunci când vorbeşti despre sinceritatea faţă de tine însuţi, pentru că a fi sincer cu tine este primul pas spre a fi sincer cu cei din jur, a nu mai ascunde adevărul, a te elibera de minciună. Pierdem mult atunci când nu suntem sinceri cu cei din jurul nostru, pierdem mult şi atunci când alţii ne tratează cu nesinceritate, dar pierderea cea mai mare este aceea când nu vrem şi nu suntem sinceri cu noi înşine.

Dacă învăţăm chiar astăzi să fim sinceri cu noi înşine, mâine vom putea fi sinceri şi cu cei de lângă noi, iar în final, vom putea câştiga lupta care este pentru fiecare dintre noi un examen, şi anume aceea că sinceritatea să devină pentru fiecare dintre noi un principiu.

Pentru a nu a recurge la violenţă sau ură, trebuie să avem câteodată şi puterea de a ierta.
Dacă vrem să fim iertaţi, trebuie să avem şi noi la rândul nostru puterea de a înţelege, de a ierta faptul că o persoană a greşit într-o anumită privinţă, deoarece niciun om nu este perfect, uneori mai facem şi greşeli pe care mai târziu le regretăm şi ne dorim să nu ne fi purtat în acel fel cu persoana de lângă noi, ne dorim să fi ştiut dinainte cât de greu este pentru persoana afectată să ne ierte în această privinţă. Cu toate acestea, timpul nu este de partea noastră, iar iertarea este singurul mod prin care putem sa îi oferim o a doua şansă.
Acestea fiind spuse aveţi timp să reflectaţi asupra sincerităţii şi puterii voastre de a ierta.

Importanţa prieteniei

Fiecare dintre noi cunoaşte sentimentul de prietenie. Prietenia reprezintă o unitate de sentimente, simpatie şi înţelegere dintre una sau mai multe persoane... Atunci când ai prietenii aproape simţi că nimic în această lume nu-ţi poate sta în cale... Dar oare toţi înţelegem sensul cuvântului prietenie? Oare e atât de greu să avem o prietenie sinceră, fără secrete, fără minciuni, în care ideile comune, adevărul sa ne ţină uniţi, o prietenie ce va rămâne veşnic o comoară... Spun acest lucru pentru că sunt de părere că este foarte dificil în viaţă să fii singur, să nu ai un prieten căruia să-i vorbeşti, să-i poţi spune ceea ce simţi, cu care să râzi, să gândeşti, să vorbiţi despre problemele fiecăruia şi să încercaţi să vă ajutaţi...

Prietenia are nevoie de timp pentru a deveni un lucru stabil, ca să reuşim să ne dăm seama care sunt acele persoane ce ne sunt alături şi la bine şi la greu, pe care ne putem baza în momentele dificile... Atunci putem spune cu adevărat că descoperim importanţa prieteniei...

Gânduri care plutesc...

Stau adesea şi mă gândesc dacă mai există în sufletul oamenilor nevoia de a trăi în pace. Cred că fiecare om ar trebui să aibă voinţa de a renunţa la ură, la invidie, dar se pare că unii oameni preferă să-i facă pe alţii să se simtă prost pentru a se simţi ei bine... Acest lucru însă nu ajută la nimic şi sunt de părere că putem lăsa deoparte propriile interese, duşmănia şi că ne putem gândi şi la binele altora, la ce putem face noi pentru a crea o lume mai bună, cum putem să-i facem pe oameni să înţeleagă unde greşesc şi să încerce să se schimbe... Nu trebuie să tratăm lumea în care trăim cu indiferenţă, cu dispreţ... Trebuie să încercăm să-i înţelegem pe alţii, să-i ajutăm, să cooperăm pentru a crea o lume mai bună pentru fiecare... Depinde doar de noi...

Un cântec compus de mine... / A song composed by me...

Aici este un cântec în engleză compus de mine:

English translation:
Here is a song composed by me:

Trying to understand what's right
Walking on the path of life
But every day seems like...
Nothing's ever gonna change in my life

I'm searching for you..
Maybe you're closer than I thought
Maybe you know what I feel
But you can't open your heart...

There's nothing in this world
That could make you change your mind
And all I need is that one key
That opens the path to your heart

I just can't seem to find it
I know it's not that hard
And I just want to say it:
I love you with all my heart

Extra:

But you have to understand
That love is just too hard to find
Try to keep your faith alive
And one day you'll realise
That she was closer than you thought

De ce? / Why?

De ce sunt oare oamenii aşa de răi?
De ce nu putem lăsa deoparte invidia şi ura faţă de anumite persoane?
De ce oare nu putem să iertăm?
De ce încercăm să devenim mai buni prin a-i trage pe alţii în jos?
De ce credem că rezolvăm ceva prin răzbunare şi violenţă?
Oare nu mai există nimic care să ne unească?
Nimic care să ne facă să înţelegem unde greşim?

Dacă crezi că ceea ce faci nu este bine atunci depinde de tine să schimbi ceea ce eşti, pentru că nimeni nu va putea face acest lucru pentru tine.

English translation:

Why are people so bad?
Why can't we lay aside envy and hate for certain people?
Why we can't forgive?
Why are we trying to become better by pulling others down?
Why do we think we resolve something with revenge and violence?
Isn't there anything there that could unite us?
Anything that could make us understand where we are wrong?

If you think that what you're doing isn't good then it depends on you to change what you are, because noone can do that for you.